Karlin-Canin

Cainele - singura vietuitoare care a dus la perfectiune vocatia prieteniei.

luni, 24 august 2009

Tribut de criza vocilor invizibile








Radio brasov sulfa in 16 lumanari pe un tort aniversar.
Echipa RBV?

O mana de oameni inimosi, curiosi,haiosi, ce animeaza actiunea si reactiunea, care dau impresia ca isi sustrag energia verbal si mental din multele prize focoase din studioul de emisie radiofonica de la care vrajesc auditoriul. Evolueaza de parca sunt conectati prin cabluri invizibile la sursele de informatii , ce le alimenteaza inundativ circumvolutiunile cerebrale.Un electrocardiograf le pulseaza ritmic bataile inimii intr-un acord frenetic si antrenant iar o morisca de vant atasata unui ventilator le moduleaza inflexiunile verbale si le regleaza afluenta vocala.Asta in emisie.On air.Cuvantul de ordine.
Pasiune, talent, insufletire, altruism, umanitate, voiciune, cultura artistica si practica sunt ustensilele cu care acesti animatori opereaza pe cord deschis in strafundurile toracelui auditor si le implanteaza, insufla apetitul pentru o noua si subjuganta dependenta radiofonica.
Ceea ce fac ei acolo, pe baricadele stradaniei lor, dovedeste ca se poate face mult cu putin, dar ca si putinul uneori poate cere foarte mult.
Bravo!

luni, 17 august 2009

Instantanee de pici cu lipici



















Salut,
In buletin scrie CICI dar ma striga JUJA. Suntem toti intr-unul, adica eu in poze.Daca nu va convine ceva, scrieti.Daca va convine, tineti pentru voi.Tot ce va rog sa faceti e sa nu ma deocheati. Nu sufar de narcisism, dar pentru ca eu nu scriu, trebuie sa ma afirm si eu prin ceva in acest jurnal,respectiv prin poze.Ca la gradinita.
Eu nu tin socoteala grijilor caci are cine s-o faca.Vezi co-autoarea acestui album responsabila cu textele.
Va astept si eu cu impresii, comentarii,idei, propuneri, latraturi, chiote, orice credeti ca suporta hartia, pardon, site-ul.
Va ling pe degetele si va astept sa dati curs la ce am scris mai sus, apoi va invit la o joaca pe cinste.Faceti voi cinste cu ceva bun.
Hau -hau
si labuta eu v-o dau

sâmbătă, 15 august 2009

La multi ani, Marie, cu sau fara palarie!


Am vizitat-o pe Maria de ziua ei, la Biserica Romano-Catolica unde semnificatiile sfante ale acestei celebrari au fost transpuse intr-un concert-regal de orga, vioara si voce-soprana.
Biserica-plina ochi,ticsita cu auditoriul ce impanzea lespezile in picioare si asezat ,rasuna angelic de reverberatiile profunde ale orgii; intr-adevar tonalitati cutremuratoare, ce parca oprisera timpul in loc in randurile ascultatorilor asfixiati de emotie. Vocalista (imi cer scuze, nu i-am retinut numele)a fost cu mult peste inaltimea la care se pretindea un astfel de moment religios si cultural.
Tineri, varstnici, ingrijorati, singuri, relaxati, snobi, curiosi, melomani, entuziasti, toti se adunasera in biserica grandioasa si solemna intr-un suflet si o ureche, pentru a unanimiza impaciuitor momentul si semnificatia venirii lor acolo.
Peste astfel de amintiri nu se trece usor, ele involbureaza memoria si relaxeaza strunele incordate ale nervilor adunati peste timp…iar fiecare aniversare vine sa improspateze si sa dea aripi avantului pios sau a ceea ce a mai ramas din el, din amalgamul de credinta si speranta ce e la mare pret in ziua de azi si pe cale de disparitie

miercuri, 12 august 2009

Chemarea filmului, a ispitei...


Closer-Ispita.
Parere personala : vazut, placut, revazut cu ochii mintii.Cine n-a facut-o pana acum, ar fi bine sa nu mai piarda timpul.
Pelicula percuteaza cerebral chiar daca face referiri la ce este sub centura de castitate a personajelor, demult pierduta sau care nu a existat niciodata.
Aviz amatorilor:nu faceti ceea ce vedeti in acest film, daca pretindeti ca va mai agatati de o farama de constrangeri morale.
Filmul alunga alte distrageri din campul preocuparilor privitorilor si focuseaza atentia spre o etalare a unor maturitati artistice precum Julia Roberts,Jude Law. Natalie Portman,Clive Owen. Intalnim vulgaritati lingvistice,marturisiri ce frizeaza minciuna, bruscate de rabufniri de sinceritate abrupta. Un joc al apei cu focul, al tainuirii cu franchetea, in care una o reprima pe alta si va lasa onoarea de a desemna imaginativ cui i se atribuie victoria
Subiectul este despre un sindrom sexual, ale carui victime- 2 perechi intr-un joc de tenis dublu imaginar-ce se permuteaza aproape aleatoriu si socant, isi plaseaza unul altuia mingea, pacatul si ispasirea. Impresia e de trib sexual in care se schimba partenerii sexuali comuni, cu o complicitate tacit ingaduita, pentru care principiile sunt lasate sa vestejeasca intr-o carte nedeschisa.
In noaptea ulterioara vizionarii filmului, am visat lame de ras ce imi sfasiau vesmintele si lumanari aprinse.Faceti voi legatura…
Vizionare sprancenata!

marți, 11 august 2009

Watch out! Falling stars...


Alo!
V-am trezit, deranjat?
Ah! Scuze!
Pardon! Voi ar trebui sa imi multumiti, nu eu sa imi cer scuze, pentru ca v-am ridicat scafarlia deasupra pragului superior sub care erati inglodati in preocuparile ce va subjugau momentul si spatiul personal.
Luati o inghititura de aer(chiar si poluat, caci altul aici si acum nu avem), ridicati ochii spre cer atat cat va permit ridurile de pe frunte, faceti urechile palnie si lasati acordurile secundelor care trec sa va ticaie timpanele,lasati membrele sa pluteasca neglijent(chiar si numai in indispensabili) fara sa va ancoreze fizic, mintea sa survoleze lejer imprejurimile, limba sa taca, inima sa se bucure.
Fiti liberi!Culcati-va seara cu gandurile de peste zi si lasati-le mana libera, sa faca ce vrea cu voi peste noapte, pentru ca dimineata cand va dumiriti sa constatati ca ati nascut idei- stele care sa faca in ciuda cerului senin de deasupra voastra si sa va lumineze mintea blegita de noapte si necunoastere.
Invatati de la stelele cazatoare ca cu cat te inalti mai mult, cu atat caderea e mai adanca. E gratis si da roade!

duminică, 9 august 2009

Gandurile cele de toate zilele si noptile!

Si totusi... gandurile care nu cer mancare, haine, accesorii, masini si alte de-alde specifice pretentiozitatii noastre umane, corelate cu civilizatia, cer putin si dau mult….. salta, se zbenguie, ma pleznesc dojenitor in superioritatea lor, precum gerul naprasnic peste obrazul gros invesmantat in garderoba de iarna.Gandurile se nasc,cresc, se afunda, ma afunda sau inalta precum o citadela semeata purtatoare a victoriei mintii asupra trupului si uneori si sufletului.Gandurile ne proiecteaza in lumea infaptuirilor si ne insurubeaza in piedestalul vesniciei trecerii noastre pe pamant, atunci cand fac dovada meritului eternitatii existentei noastre lucrative.
Suntem intr-o cursa permanenta impotriva timpului si a gandurilor ce se inghiontesc, se calca in picioare, ne depasesc fiinta si capacitatea de control si se proiecteaza in vesnicie sau daca nu, in…uitare.Depinde doar de noi cum stim sa gospodarim ferma animaliera sau vegetariana a gandurilor noastre si pe drept cuvant se dovedeste ca ceea ce gandesti ,aia si esti.Daca unii raman animale salbatice in ciuda domesticirii civilizatiei la care pretind ca s-au supus, prinsi in capcana grijilor mediocre, malpractice si regretabile, altii cresc, inmuguresc, infloresc, farmeca si inmiresmeaza orizontul uman cu prestanta efectului lor.
Cand omul va inceta sa sfinteasca /perverteasca locul, tot atunci si gandurile vor inceta sa onoreze/ defaimeze prezenta umana.Depinde de noi…

sâmbătă, 1 august 2009

De ce inima?


De ce nu ficatul, plamanul, rinichiul, sau oricare altul din punctele cheie careia i se poate atarna de gat o functie magistrala?De ce tocmai inima e responsabila cu productia de sentimente pe cap de neuron si pe varf de piele?
Inima, lacasul sentimentelor umane controversate ce ne tine cu capul deasupra valurilor vietii, ne poarta in deriva, ne inalta aiuritor pe talazuri sau ne coboara precum o torpila in strafundurile deznadejdii.Purtam cu noi o cutie de viteze afective si personale,ce ne impinge in suvoiul afectiv si ne inalta cu mult peste conditia rudimentara ce ne-a fost incredintata la nastere.
Inima si-a castigat cu prisosinta statutul de a fi o cutie neagra pe care o transversam dincolo de limitele pamantesti ale existentei noastre perene.Cand ajungem cu ea acolo, cutia e deschisa precum cea a Pandorei ,ii sunt puricate toate cotloanele si dedesubturile , iar componentele scoase la iveala si puse la zid, pentru a da socoteala retroactiva pentru ceea ce a infaptuit si produs in materie afectiva….