Alo!
V-am trezit, deranjat?
Ah! Scuze!
Pardon! Voi ar trebui sa imi multumiti, nu eu sa imi cer scuze, pentru ca v-am ridicat scafarlia deasupra pragului superior sub care erati inglodati in preocuparile ce va subjugau momentul si spatiul personal.
Luati o inghititura de aer(chiar si poluat, caci altul aici si acum nu avem), ridicati ochii spre cer atat cat va permit ridurile de pe frunte, faceti urechile palnie si lasati acordurile secundelor care trec sa va ticaie timpanele,lasati membrele sa pluteasca neglijent(chiar si numai in indispensabili) fara sa va ancoreze fizic, mintea sa survoleze lejer imprejurimile, limba sa taca, inima sa se bucure.
Fiti liberi!Culcati-va seara cu gandurile de peste zi si lasati-le mana libera, sa faca ce vrea cu voi peste noapte, pentru ca dimineata cand va dumiriti sa constatati ca ati nascut idei- stele care sa faca in ciuda cerului senin de deasupra voastra si sa va lumineze mintea blegita de noapte si necunoastere.
Invatati de la stelele cazatoare ca cu cat te inalti mai mult, cu atat caderea e mai adanca. E gratis si da roade!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu