Si totusi... gandurile care nu cer mancare, haine, accesorii, masini si alte de-alde specifice pretentiozitatii noastre umane, corelate cu civilizatia, cer putin si dau mult….. salta, se zbenguie, ma pleznesc dojenitor in superioritatea lor, precum gerul naprasnic peste obrazul gros invesmantat in garderoba de iarna.Gandurile se nasc,cresc, se afunda, ma afunda sau inalta precum o citadela semeata purtatoare a victoriei mintii asupra trupului si uneori si sufletului.Gandurile ne proiecteaza in lumea infaptuirilor si ne insurubeaza in piedestalul vesniciei trecerii noastre pe pamant, atunci cand fac dovada meritului eternitatii existentei noastre lucrative.Suntem intr-o cursa permanenta impotriva timpului si a gandurilor ce se inghiontesc, se calca in picioare, ne depasesc fiinta si capacitatea de control si se proiecteaza in vesnicie sau daca nu, in…uitare.Depinde doar de noi cum stim sa gospodarim ferma animaliera sau vegetariana a gandurilor noastre si pe drept cuvant se dovedeste ca ceea ce gandesti ,aia si esti.Daca unii raman animale salbatice in ciuda domesticirii civilizatiei la care pretind ca s-au supus, prinsi in capcana grijilor mediocre, malpractice si regretabile, altii cresc, inmuguresc, infloresc, farmeca si inmiresmeaza orizontul uman cu prestanta efectului lor.
Cand omul va inceta sa sfinteasca /perverteasca locul, tot atunci si gandurile vor inceta sa onoreze/ defaimeze prezenta umana.Depinde de noi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu